Paradoxul AI-ului: ne întoarce la ceea ce ne face umani
A început să mă preocupe din ce în ce mai mult impactul AI-ului asupra muncii și a business-urilor. Ca antreprenor, am reușit să automatizez părți semnificative din procese și proiecte, și în același timp, anul acesta am crescut numărul angajaților. Am văzut repede că AI-ul îmbunătățește munca unui singur om, îl degrevează de tot ce e repetitiv, lipsit de sens, și care oricum nu-i aduce nicio mulțumire. Și asta se vede în performanța totală. Dacă automatizezi 20-30% din munca unui angajat, întreaga muncă devine să înțelegi cum poate folosi acel om timpul rămas pentru a produce valoare reală, o valoare mult mai conectată cu skill-urile lui. Și mai cred că viitorul muncii este, paradoxal, o întoarcere către soft skills sau ceea este este specific speciei noastre.
Din rolul de coach, am asistat în ultima perioadă la multe discuții și sesiuni de lucru în care am văzut tabloul complet:
• business-uri care adoptă AI și reușesc să îmbunătățească calitatea rezultatelor, dar care au nevoie urgentă de protecție juridică și pe dreptul muncii
• antreprenori în neclaritate despre cum să abordeze AI față de echipă și față de business
• antreprenori care aleg să nu concedieze oameni după adopția AI-ului
• companii care, după automatizarea cu AI a unor procese de lucru, își dau seama că nu mai au nevoie de 30-40% din angajați și ajung să apeleze la specialiști pentru a vedea cum gestionează concedieri colective
• companii care se gândesc să folosească AI pentru a monitoriza performanța echipei, fără să ia în calcul ce va produce asta concret în rândul oamenilor
• angajați care se simt singuri și panicați legat de ceea ce se va întâmpla cu munca lor în viitor
Un business are enorm de suferit când abordarea este mânată exclusiv de eficiență de costuri. Am văzut de la firul ierbii cum aceste companii și oamenii din poziții de conducere au eșuat să construiască o cultură de echipă performantă și apelează la AI ca la o salvare de la un eșec de leadership și de strategie de business. Mă gândesc inclusiv la ce se întâmplă acum cu Oracle și valul de concedieri care a creat panică inclusiv în rândul angajaților din România. Puțini se uită însă în profunzime la multitudinea de factori care au adus Oracle în această situație. AI-ul apare în poveste ca explicație convenabilă, când de fapt el nu face decât să amplifice, în egală măsură, competența și incompetența. Rezultatul? Anxietate în rândul angajaților. Și dacă citești măcar câteva lucruri elementare despre cum funcționează creierul uman, descoperi că performanța nu e alimentată de anxietate, ci dimpotrivă.
AI-ul este un amplificator de skill-uri, un instrument care eliberează timp astfel încât oamenii din echipe să poată genera noi tipuri de venituri, proiecte noi, idei noi. Cred că realitatea economică pe care o trăim acum, amplificată de avansul tehnologic, începe să ne forțeze să învățăm cu adevărat să facem business și să privim cu sinceritate o cultură antreprenorială pe care, în mare parte, încă nu o avem.